»  Distanta minima legala intre anexele gospodaresti si locuinte

ORDIN   Nr. 536 din 23 iunie 1997

pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei

 

    Text în vigoare începând cu data de 30 aprilie 2008

    Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 30 aprilie 2008:

    - Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 862/2001*, abrogat prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 235/2002;

    - Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 235/2002;

    - Hotărârea Guvernului nr. 88/2004;

    - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1028/2004;

    - Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1136/2007;

    - Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului transporturilor nr. 18/443/2008.

 

    Actele normative marcate cu asterisc (*) sunt în prezent modificate, abrogate sau respinse şi modificările efectuate prin aceste acte normative asupra Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 nu mai sunt de actualitate.

 

    Ministrul sănătăţii,

    văzând Nota Direcţiei generale a medicinii preventive şi promovare a sănătăţii nr. 27.292 din 19 iunie 1997,

    văzând dispoziţiile legale în vigoare privind igiena mediului de viaţă şi muncă, înscrise în Legea nr. 3/1978*) privind asigurarea sănătăţii populaţiei, dispoziţii obligatorii atât pentru unităţile publice şi private, precum şi pentru întreaga populaţie a ţării,

    în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 244/1997**) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii,

    emite următorul ordin:

------------

    *) Legea nr. 3/1978 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 95/2006.

    **) Hotărârea Guvernului nr. 244/1997 a fost abrogată. A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 862/2006.

 

    1. Se aprobă Normele de igienă şi recomandările privind mediul de viaţă al populaţiei, anexate, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

    2. Normele de igienă sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unităţile din sistemul public şi privat, precum şi pentru întreaga populaţie.

    3. Nerespectarea normelor de igienă privind mediul de viaţă al populaţiei atrage răspunderea disciplinară, administrativ-materială, civilă ori, după caz, penală, în sarcina persoanelor vinovate de abaterile săvârşite.

    4. O dată cu aprobarea prezentului ordin se abrogă ordinele ministrului sănătăţii nr. 623/1973, nr. 399/1974, nr. 981/1994 şi nr. 1.935/1996.

    5. Direcţia generală a medicinii preventive şi promovare a sănătăţii din Ministerul Sănătăţii, direcţiile sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele de sănătate publică judeţene şi al municipiului Bucureşti, ministerele cu reţea sanitară proprie, în colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi structurile sale teritoriale şi cu administraţia publică locală, vor aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 1

 

NORME DE IGIENĂ ŞI RECOMANDĂRI

privind mediul de viaţă al populaţiei

 

CAP. 1. Norme de igienă referitoare la zonele de locuit

 

    ART. 1

    Terenurile destinate amplasării şi dezvoltării localităţilor trebuie să asigure protecţia populaţiei împotriva surpărilor şi alunecărilor de teren, avalanşelor şi inundaţiilor, emanaţiilor sau infiltraţiilor de substanţe toxice, inflamabile sau explozive, poluării mediului, să dispună de posibilităţi de alimentare cu apă, de îndepărtare şi neutralizare a apelor meteorice, a apelor uzate şi a reziduurilor, precum şi de dezvoltare normală a zonei verzi, de recreere şi odihnă.

    ART. 2

    Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstiţiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanţa dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.

    ART. 3

    La stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit se vor preciza şi amplasamentele următoarelor dotări tehnico-edilitare:

    a) platforme organizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a gunoiului menajer (în cazul în care nu au fost prevăzute camere speciale de depozitare în interiorul clădirii); suprafaţa de depozitare a platformelor se va dimensiona pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului şi a ritmului de evacuare a acestuia; nu se recomandă proiectarea şi amenajarea de platforme prea mari, care implică ocuparea unor suprafeţe de teren cu alte destinaţii (spaţii verzi etc.) şi care pot genera uşor disconfort şi insalubritate; platformele se vor amenaja la distanţe de minimum 5 m de ferestrele apartamentelor din blocurile de locuinţe şi pot fi cuplate cu instalaţii pentru bătut covoare;

    b) spaţii amenajate pentru jocul copiilor, luându-se în calcul câte 1,3 mp teren de fiecare locuitor;

    c) spaţii amenajate pentru gararea şi parcarea autovehiculelor populaţiei din zona respectivă, situate la distanţe de minimum 10 m de ferestrele camerelor de locuit; în aceste spaţii sunt interzise activităţile de reparaţii şi întreţinere auto;

    d) zone verzi de folosinţă generală, luându-se în calcul minimum 2 - 2,2 mp teren/locuitor (în afara parcurilor publice).

    ART. 4

    Unităţile de mică industrie, comerciale şi de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasează în clădiri separate, la distanţă de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor. Distanţa se măsoară între faţada locuinţei şi perimetrul unităţii. Pentru unităţile sus-menţionate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivităţilor, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare.

    ART. 5

    La parterul clădirilor de locuit se pot amenaja unităţi comerciale şi de prestări servicii, precum şi camere speciale de depozitare a reziduurilor solide sau alte spaţii gospodăreşti - anexe ale locuinţelor (garaje, spălătorii, uscătorii etc.), cu condiţia ca acestea să nu constituie, prin funcţionarea lor, riscuri pentru sănătatea populaţiei sau să nu creeze disconfort; în acest scop, se vor asigura măsurile şi mijloacele necesare pentru limitarea nocivităţilor, astfel ca acestea să se încadreze în normele din standardele în vigoare. În interiorul clădirilor cu mai multe locuinţe se pot amenaja, în cadrul acestora, mici unităţi de servire a publicului (birouri, cabinete), cu condiţia să nu producă riscuri pentru sănătate sau disconfort.

    ART. 6

    Zonele necesare odihnei şi recreerii se amplasează în locuri care prezintă cele mai avantajoase elemente naturale, cum sunt: păduri, suprafeţe de apă, relief variat şi altele. În zonele de odihnă şi recreere se interzice amplasarea:

    a) întreprinderilor care, prin activitatea lor, produc zgomot, vibraţii sau impurifică apa, aerul, solul;

    b) unităţilor zootehnice;

    c) unităţilor de transporturi;

    d) staţiilor de epurare a apelor uzate şi a depozitelor controlate de deşeuri solide.

    ART. 7

    În cadrul amenajării şi dotării zonelor destinate odihnei şi recreerii trebuie să se asigure:

    a) instalaţii de alimentare cu apă potabilă;

    b) W.C.-uri publice şi locuri pentru colectarea deşeurilor;

    c) colectarea şi îndepărtarea apelor uzate prin instalaţii de canalizare, locale sau zonale, a căror construcţie şi exploatare să evite poluarea factorilor de mediu.

    ART. 8

    Între întreprinderile industriale, care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot şi vibraţii, şi teritoriile protejate învecinate, se asigură zone de protecţie sanitară. Prin teritorii protejate, în sensul prezentelor norme, se înţelege: zonele de locuit, parcurile, rezervaţiile naturale, zonele de interes balneoclimateric, de odihnă şi recreere, instituţiile social-culturale şi medicale, precum şi unităţile economice ale căror procese tehnologice necesită factori de mediu lipsiţi de impurităţi.

    ART. 9

    Nocivităţile fizice (zgomot, vibraţii, radiaţii ionizante şi neionizante), substanţele poluante şi alte nocivităţi din aerul, apa şi solul zonelor locuite nu vor putea depăşi limitele maxime admisibile din standardele de stat în vigoare.

    ART. 10

    Zonele de protecţie sanitară se stabilesc, ca formă, mărime şi mobilare, pe baza studiilor de impact asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător.

    ART. 11

    În cazul în care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distanţe, distanţele minime de protecţie sanitară, recomandate între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi unele riscuri sanitare, sunt următoarele:

    - Ferme de cabaline      ...   100 m

    - Ferme de îngrăşătorii de taurine, până la 500 de capete          ...   200 m

    - Ferme şi îngrăşătorii  de taurine, peste 500 de capete              ...   500 m

    - Ferme de păsări, până

      la 5.000 de capete     ...   500 m

    - Ferme de păsări cu

      peste 5.000 de capete

      şi complexe avicole

      industriale            ... 1.000 m

    - Ferme de ovine         ...   100 m

    - Ferme de porci, până

      la 2.000 de capete     ...   500 m

    - Ferme de porci între

      2.000 - 10.000 de

      capete                 ... 1.000 m

    - Complexe de porci cu

      peste 10.000 de

      capete                 ... 1.500 m

    - Spitale veterinare     ...    30 m

    - Grajduri de izolare

      şi carantină pentru

      animale                ...   100 m

    - Abatoare, târguri de

      vite şi baze de

      recepţie a animalelor  ...   500 m

    - Depozite pentru

      colectarea şi

      păstrarea produselor

      de origine animală     ...   300 m

    - Platforme sau locuri

      pentru depozitarea

      gunoiului de grajd,

      în funcţie de mărimea

      unităţilor zootehnice

      deservite              ...   500 m

    - Platforme pentru

      depozitarea gunoiului

      porcin                 ... 1.000 m

    - Staţii de epurare a

      apelor reziduale de

      la fermele de porcine,

      sub 10.000 de capete   ... 1.000 m

    - Cimitire de animale,

      crematorii             ...   200 m

    - Staţii de epurare a

      apelor uzate

      orăşeneşti             ...   300 m

    - Staţii de epurare a

      apelor uzate

      industriale            ...   200 m

    - Paturi de uscare a

      nămolurilor            ...   300 m

    - Câmpuri de irigare

      cu ape uzate           ...   300 m

    - Câmpuri de infiltrare

      a apelor uzate şi

      bazine deschise

      pentru fermentarea

      nămolurilor            ...   500 m

    - Depozite controlate

      de reziduuri solide    ... 1.000 m

    - Camere de tratare

      biotermică a

      gunoaielor             ...   100 m

    - Crematorii

      orăşeneşti de gunoi    ... 1.000 m

    - Autobazele

      serviciilor de

      salubritate            ...   200 m

    - Bazele de utilaje

      ale întreprinderilor

      de transport           ...    50 m

    - Cimitire               ...    50 m.

 

    Aceste unităţi se vor amplasa în afara arterelor de mare circulaţie, respectându-se aceleaşi condiţii de distanţă. Aceste distanţe pot fi modificate pe baza studiilor de impact avizate de institute specializate.

    ART. 12

    Suprafeţele de teren incluse în zonele de protecţie sanitară pot fi exploatate agricol, cu excepţia culturilor de plante utilizate în scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substanţe poluante (plumbul şi compuşii de plumb, fluorul şi compuşii săi, pesticide greu degradabile etc.), pot fi vătămătoare pentru om sau animale.

    ART. 13

    În interiorul zonei de protecţie sanitară se interzice amplasarea oricăror obiective, cu excepţia celor destinate personalului de întreţinere şi intervenţie.

    ART. 14

    Obiectivele economice care, prin natura activităţii lor, pot polua atmosfera şi pentru care nu există mijloace tehnice eficace de reţinere a poluanţilor şi de reducere a emisiilor, se amplasează în zonele destinate industriilor poluante.

    ART. 15

    Unităţile care, prin specificul activităţii lor, necesită protecţie specială (spitale, centre de sănătate, creşe, grădiniţe, şcoli, biblioteci, muzee etc.) se vor amplasa în aşa fel încât să li se asigure o zonă de protecţie de minimum 50 m faţă de locuinţe, de arterele de circulaţie sau de zonele urbane aglomerate.

    ART. 16

    Adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine şi 5 capete bovine) se amplasează la cel puţin 10 m de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.

    ART. 17

    Amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot şi vibraţii şi dimensionarea zonelor de protecţie sanitară se vor face în aşa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat la 3 m de peretele exterior al locuinţei la 1,5 m înălţime de sol, să nu depăşească 50 dB(A) şi curba de zgomot 45. În timpul nopţii (orele 22,00 - 6,00), nivelul acustic echivalent continuu trebuie să fie redus cu 10 dB(A) faţă de valorile din timpul zilei.

    Pentru apartamente, nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depăşească 35 dB(A) şi curba de zgomot 30 în timpul zilei; în timpul nopţii (orele 22,00-6,00), nivelul echivalent continuu trebuie redus cu 10 dB(A) faţă de valorile din timpul zilei.

    Pentru şcoli (săli de clasă) nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat în interiorul clasei cu ferestrele închise, să nu depăşească 35 dB(A) şi curba de zgomot 30. Aceste valori sunt obligatorii şi pentru alte unităţi de învăţământ şi biblioteci.

    ART. 18

    Parametrii sanitari care trebuie să fie respectaţi la proiectarea şi execuţia locuinţelor sunt:

    - Suprafaţa minimă a unei camere = 10 mp

    - Suprafaţa minimă a bucătăriei  =  5 mp

    - Înălţimea sub plafon           =  2,60 m.

 

SUPRAFEŢELE MINIMALE

pentru apartamente în clădiri cu mai multe locuinţe sau locuinţe individuale

 

    Semnificaţia coloanelor:

    0 - Persoane/familie

    1 - Camere/locuinţă

    2 - Dormitoare

    3 - Cameră de zi

    4 - Loc pentru servit masa

    5 - Bucătărie

    6 - Încăperi sanitare

    7 - Spaţii de depozitare

    8 - Suprafaţa utilă

    9 - Suprafaţa construită

 

-----------------------------------------------------

   0     1    2    3    4    5    6    7    8    9

-----------------------------------------------------

 (nr.) (nr.) (mp) (mp) (mp) (mp) (mp) (mp) (mp) (mp)

-----------------------------------------------------

  1      1    -    18  2,5   5   4,5   2    37   58

  2      2   12    18   3    3   4,5   2    52   81

  3      3   24    18   3   5,5  6,5  2,5   68  104

  4      3   26    19  3,5   7   6,5  3,5   76  117

  5      4   38    20  3,5   7   7,5   4    91  139

  6      4   40    21  4,5   8   7,5  4,5   97  148

  7      5   50    22   5    8    9    5   111  170

  8      5   52    22   6    8    9   5,5  114  175

-----------------------------------------------------

    Încăperile principale de locuit şi bucătăriile trebuie prevăzute cu deschideri directe către aer liber - uşi, ferestre -, care să permită o ventilaţie naturală suficientă.

    Iluminatul natural în centrul camerelor principale şi al bucătăriei trebuie să fie suficient pentru a permite, în zilele senine, activităţile normale fără a se recurge la lumina artificială.

    Ventilaţia naturală trebuie asigurată prin prevederea prizelor de aer exterior, prin evacuarea aerului prin conducte verticale cu tiraj natural şi prin păstrarea liberă a unui spaţiu de 1 cm sub uşile interioare.

    Ghenele tehnice şi toboganul de deşeuri solide se izolează acustic şi se prevăd cu posibilităţi de acces pentru curăţare şi decontaminare periodică.

    Pereţii, planşeele şi puţul ascensorului trebuie izolate împotriva zgomotelor şi vibraţiilor.

    Sistemul de încălzire trebuie să asigure temperatura minimă medie de 18 grade Celsius, cu diferenţe în funcţie de utilizarea încăperii:

    - baie, W.C.    - 22 grade Celsius

    - cameră de zi  - 20 grade Celsius

    - dormitoare    - 18 grade Celsius

    ART. 19

    Împărţirea interioară trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

    - să permită circulaţia comodă a copiilor, persoanelor în vârstă şi handicapate, prin culoare de minimum 1,20 m lărgime, să nu existe trepte inutile între camere, planuri înclinate, să fie iluminat suficient etc.;

    - să asigure separarea pe funcţiuni, împotriva propagării zgomotelor, mirosurilor, vaporilor;

    - să izoleze camerele de locuit de încăperile de serviciu, unde se pot produce zgomote, mirosuri, vapori;

    - să permită deschiderea comodă a uşilor interioare.

    Băile şi W.C.-urile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit.

    Finisajele interioare şi dotările cu echipamente nu trebuie să creeze riscuri de accidente.

    ART. 20

    Materialele folosite în construcţia, finisarea şi dotarea locuinţelor se aleg astfel încât să nu polueze aerul interior, cu atenţie la formaldehidă, azbest şi radon, şi să asigure izolarea higrotermică şi acustică corespunzătoare; o atenţie deosebită este recomandată la proiectarea şi construcţia blocurilor de locuinţe, în ceea ce priveşte orientarea camerelor faţă de vânturile dominante, de curenţii locali de aer, care se produc în ansamblurile de construcţii înalte, şi faţă de însorirea maximă din timpul verii; se recomandă izolarea acustică a fiecărei camere faţă de camerele învecinate din aceeaşi locuinţă, faţă de locuinţele învecinate şi faţă de zgomotul produs de instalaţiile aferente locuinţei sau clădirii.

 

    CAP. 2

    Norme de igienă referitoare la aprovizionarea cu apă a localităţilor

 

    ART. 21

    Sistemele de aprovizionare cu apă a localităţilor trebuie să furnizeze apa potabilă în cantitatea necesară şi de calitate corespunzătoare normelor naţionale, astfel încât să nu afecteze starea de sănătate a consumatorilor conform reglementărilor în vigoare.

    ART. 22

    (1) Apa de suprafaţă sau de profunzime, folosită ca sursă pentru sistemele de aprovizionare cu apă a localităţilor, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

    - calitate corespunzătoare categoriei de folosinţă într-un procent de 95% din numărul analizelor efectuate pe perioada unui an calendaristic;

    - debitul necesar asigurării unei distribuţii continue, avându-se în vedere variabilităţile zilnice şi sezoniere ale cererilor de apă şi tendinţa de dezvoltare a localităţii (populaţie, edilitar).

    (2) Cantitatea minimă de apă necesară pe zi pentru un locuitor este de 50 l. Cantitatea este estimată numai pentru acoperirea necesarului fiziologic, igienei individuale şi preparării hranei.

    ART. 23

    (1) Sursa de apă folosită pentru aprovizionarea cu apă a localităţilor trebuie să fie protejată împotriva activităţilor umane.

    Protejarea surselor se face prin izolarea acestora prin perimetre de protecţie sanitară şi controlul activităţilor poluante din teritoriul aferent.

    Stabilirea perimetrelor de protecţie sanitară se face individualizat pentru fiecare sursă, pe baza studiului de specialitate, în conformitate cu standardele de proiectare în vigoare.

    (2) Sursele de apă de profunzime (izvoare captate sau foraje) trebuie să fie amplasate şi construite astfel încât să fie protejate contra şiroirilor de ape şi împotriva inundaţiilor.

    Zona de extracţie trebuie împrejmuită pentru prevenirea accesului public şi al animalelor, să fie prevăzută cu pantă de scurgere pentru prevenirea băltirii apei în sezoanele cu precipitaţii atmosferice.

    (3) Sursele de suprafaţă (râuri, lacuri naturale sau de acumulare) vor fi protejate de activităţile umane majore: industrie poluantă, depozite de deşeuri toxice sau periculoase, agricultură intensivă, turism şi agrement.

    Proprietarii terenurilor pe care se află zonele de protecţie sanitară vor fi avertizaţi în scris asupra restricţiilor de utilizare.

    În situaţia în care existenţa unor dezvoltări (obiective) economico-sociale riverane sursei de suprafaţă sau folosirea de lungă durata a sursei într-un anumit scop (de exemplu, transport etc.) creează imposibilitatea asigurării perimetrelor de protecţie sanitară, se admite reducerea acestora la regimul sever de protecţie sanitară şi se adaptează tehnologia de tratare a apei în consecinţă.

    ART. 24

    (1) Tehnologiile de tratare a apei trebuie proiectate, în consecinţă, cu condiţiile specifice fiecărei surse, luându-se în considerare calitatea şi natura sursei.

    Obiectivul procedeelor de tratare trebuie să fie protecţia consumatorilor împotriva agenţilor patogeni şi impurităţilor din apă, care pot fi agresive sau periculoase pentru sănătatea umană.

    (2) Instalaţiile de tratare a apei de suprafaţă trebuie să fie proiectate cu patru etape, prin care se realizează un şir de bariere de îndepărtare a contaminării microbiene:

    1. rezervor de stocare apă brută sau predezinfecţie;

    2. coagulare, floculare şi sedimentare (sau flotare);

    3. filtrare; şi

    4. dezinfecţie terminală.

    (3) Pentru coagulare se pot folosi numai substanţe (reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop.

    Procedeele de coagulare/sedimentare şi predezinfecţie trebuie proiectate în aşa fel, încât să asigure o reducere finală de 75% a trihalometanilor.

    Treptele de tratare preliminare dezinfecţiei finale trebuie să producă o apă cu o turbiditate mai mică de 5 NTU pentru mediana valorilor înregistrate în 24 de ore şi nu mai mare de 1 NTU pentru o singură probă.

    (4) Dezinfecţia finală a apei este obligatorie pentru toate instalaţiile de tratare a apei care produc apă potabilă pentru localităţi şi au ca sursă apa de suprafaţă.

    Dezinfecţia finală a apei este obligatorie şi în cazul folosirii surselor de profunzime, atunci când numărul locuitorilor din localitate este mai mare de 5.000.

    Pentru localităţile cu o populaţie sub 5.000 de locuitori, cu o reţea de distribuţie scurtă şi având o sursă de apă de profunzime bine protejată şi de calitate corespunzătoare (95% din numărul probelor recoltate într-un an calendaristic se încadrează în standardul naţional pentru apă potabilă), apa poate fi distribuită fără dezinfecţie prealabilă.

    (5) Dezinfecţia apei se poate face cu substanţe clorigene, ozon sau radiaţii ultraviolete.

    Tehnologia de tratare trebuie să fie proiectată în aşa fel încât să asigure timp de contact între apă şi substanţa dezinfectantă de minimum 30 de minute.

    De asemenea, trebuie să existe posibilitatea controlului substanţei dezinfectante reziduale. În cazul clorului, valoarea clorului rezidual liber, după dezinfecţia finală, trebuie să fie de >= 0,5 mg/l.

    Eficienţa procesului de dezinfecţie trebuie să fie de 99,5%, exprimată în grade de turbiditate şi în valorile coliformilor totali şi coliformilor fecali din standardul naţional pentru apă potabilă.

    (6) Procentul de probe necorespunzătoare microbiologic, în reţeaua de distribuţie, nu trebuie să depăşească 5% din totalul probelor recoltate într-un an calendaristic.

    ART. 25

    (1) Reţeaua de distribuţie a apei trebuie să asigure regimul continuu, cantitatea necesară şi să nu permită contaminarea exterioară.

    Proiectarea reţelelor de distribuţie trebuie să ţină seama de topografia, amplasarea şi mărimea localităţii.

    (2) Materialele de construcţie a conductelor de transport, reţelelor de distribuţie şi reţelelor interioare trebuie să aibă aviz sanitar de folosire pentru apa potabilă.

    Rezervoarele (îngropate sau aeriene) de apă vor fi astfel proiectate şi realizate încât să nu permită contaminare exterioară.

    Materialele de construcţie, inclusiv vopselele, substanţele de impermeabilizare etc. a instalaţiilor de tratare a apei pentru potabilizare şi rezervoarele de înmagazinare a apei, trebuie să aibă aviz sanitar de folosire în acest scop.

    (3) Localităţile trebuie să dispună de rezerve de apă potabilă pentru acoperirea minimului necesar pentru o perioadă de 12 ore, de întrerupere a prelucrării şi livrării în staţiile de tratare.

    (4) Proiectarea instalaţiilor de tratare a apei, a rezervoarelor de înmagazinare şi a reţelelor de distribuţie trebuie să prevadă posibilitatea de evacuare a apelor de spălare şi de acces pentru recoltare de probe.

    Spălarea, curăţarea şi dezinfecţia periodică şi ori de câte ori este necesar a instalaţiilor de tratare, a rezervoarelor de înmagazinare şi a reţelei de distribuţie sunt obligatorii. Materialele şi substanţele de curăţare şi dezinfecţie trebuie să aibă aviz sanitar de folosire şi să se utilizeze conform instrucţiunilor.

    ART. 26

    Exploatarea şi întreţinerea sistemelor de tratare, înmagazinare şi distribuţie a apei potabile şi controlul calităţii apei produse revin serviciilor publice ale administraţiei locale.

 

    CAP. 3

    Norme de igienă pentru fântâni publice şi individuale, folosite la aprovizionarea cu apă de băut

 

    ART. 27

    (1) Fântâna reprezintă o instalaţie locală de aprovizionare cu apă, individuală sau publică, instalaţie din care apa este consumată prin extracţie direct din sursă.

    Apa din fântână, pentru a fi folosită în scop potabil, trebuie să corespundă calitativ standardului naţional nr. 1.342/1991 (tabel) şi să asigure cantitatea minimă necesară, zilnică, pentru locuitorii deserviţi.

    (2) Fântâna trebuie amplasată şi construită, astfel încât să fie protejată de orice sursă de poluare şi să asigure accesibilitatea. În situaţia în care construcţia fântânii nu asigură protecţia apei, iar adâncimea acviferului folosit este mai mică de 10 m, amplasarea fântânii trebuie să se facă la cel puţin 10 m de orice sursă posibilă de poluare: latrină, grajd, depozit de gunoi sau deşeuri de animale, coteţe etc.

    Adâncimea stratului de apă folosit nu trebuie să fie mai mică de 4 m.

    Pereţii fântânii trebuie astfel amenajaţi încât să prevină orice contaminare exterioară. Ei vor fi construiţi din material rezistent şi impermeabil: ciment, cărămidă sau piatră, tuburi din beton.

    Pereţii fântânii trebuie prevăzuţi cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o înălţime de 70-100 cm deasupra solului şi 60 cm sub nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale rezistente şi impermeabile, iar articularea cu pereţii fântânii trebuie făcută în mod etanş.

    Fântâna trebuie să aibă capac, iar deasupra ei un acoperiş care să o protejeze împotriva precipitaţiilor atmosferice.

    Modul de scoatere a apei din fântână trebuie să se facă printr-un sistem care să împiedice poluarea ei: găleată proprie sau pompă.

    În jurul fântânii trebuie să existe un perimetru de protecţie, amenajat în pantă, cimentat sau pavat.

    (3) Proiectarea, construcţia şi amenajarea fântânilor publice sau individuale trebuie efectuate în concordanţă cu condiţiile specifice locale şi cu principiile generale de la alineatele anterioare.

    (4) Dezinfecţia fântânii se face cu substanţe clorigene sau orice altă substanţă dezinfectantă care are aviz sanitar de folosire în acest scop.

    Substanţa clorigenă (clorura de var, hipocloritul de sodiu, cloramina), folosită pentru dezinfecţie, trebuie să aibă specificat conţinutul în clor activ.

    Cantitatea de substanţă clorigenă folosită pentru dezinfecţia apei variază în funcţie de cantitatea de clor activ, care trebuie realizat şi care depinde de gradul de poluare a fântânii.

    Pentru efectuarea dezinfecţiei se face calculul cu ajutorul următorilor parametri:

    a) Volumul apei din fântână: V = 3,14 r x r H, în care:

    V = volumul apei în mc;

    r = 1/2 din diametrul fântânii;

    H = înălţimea coloanei de apă din fântână.

    b) Cantitatea de clor activ din substanţă: 25%, 20%, 15% etc.

    c) Concentraţia de clor rezidual liber care trebuie obţinută.

    Calcul:

    Pentru 0,5 mg Cl rezidual ............ l apă

    X mg Cl rezidual ............ 1.000 l apă = 1mc apă

    X = 0,5 g clor rezidual/mc apă

    100 g substanţă clorigenă ............ 25 g clor activ

    X ........................ 0,5 g clor activ

           0,5 x 100

    X = ---------------- = 2 g substanţă clorigenă/mc

              25

    Regulă generală: pentru obţinerea unei concentraţii de clor rezidual liber este nevoie de aproximativ 10 ori mai mult decât cantitatea calculată, deci: 2 g substanţă clorigenă/mc x 10 = 20 g/mc.

    Pentru a se obţine un clor rezidual liber de 0,5 mg/l apă este nevoie de 20 g substanţă clorigenă 25% activă la 1 mc apă din fântână.

    Cantitatea de substanţă clorigenă 25% activă, necesară pentru 1 mc apă, se înmulţeşte cu volumul de apă din fântână.

 

    CAP. 4

    Norme de igienă referitoare la colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide

 

    ART. 28

    Primăriile şi agenţii economici vor asigura îndepărtarea şi epurarea apelor uzate menajere, apelor uzate industriale, altor ape uzate şi apelor meteorice, astfel încât să nu se creeze disconfort şi îmbolnăvirea membrilor comunităţii.

    Instalaţii de epurare a apelor uzate vor fi prevăzute pentru toate comunităţile cu mai mult de 15.000 locuitori. Apele uzate epurate vor fi evacuate în aşa fel încât, în avalul deversării, apele receptorului să se încadreze conform normelor în prevederile standardului de calitate a apelor de suprafaţă, după categoria de folosinţă.

    La proiectarea şi realizarea sistemelor de canalizare şi epurare se va face şi studiul de impact asupra sănătăţii publice.

    ART. 29

    Îndepărtarea apelor uzate menajere şi industriale se face numai prin reţea de canalizare a apelor uzate; în lipsa posibilităţii de racordare la sisteme publice de canalizare, unităţile sunt obligate să-şi prevadă instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, care se vor executa şi exploata în aşa fel încât să nu constituie un pericol pentru sănătate.

    ART. 30

    Este interzisă răspândirea neorganizată, direct pe sol (curţi, grădini, străzi, locuri riverane ş.a.) sau în bazinele naturale de apă, a apelor uzate menajere şi industriale. Este interzisă deversarea apelor uzate în zona de protecţie sanitară a surselor şi a instalaţiilor centrale de alimentare cu apă.

    ART. 31

    Apele uzate provenite de la unităţile sanitare (spitale de boli infecţioase, sanatorii antituberculoase, spitale de ftiziologie, laboratoare care lucrează cu produse patologice etc.), precum şi de la orice unităţi care, prin specificul lor, contaminează apele reziduale cu agenţi patogeni sau poluează cu substanţe chimice şi/sau radioactive, se vor trata în incinta unităţilor respective, asigurându-se dezinfecţia şi decontaminarea, după caz, înainte de evacuarea în colectorul stradal.

    ART. 32

    Canalele deschise pot fi folosite numai pentru evacuarea apelor meteorice, în cazul în care localităţile sunt dotate cu sistem divizor de colectare a apelor uzate. Aceste canale trebuie întreţinute permanent în bună stare de funcţionare, prin curăţarea şi repararea defecţiunilor.

    ART. 33

    În situaţia în care nu există canalizare sau posibilitatea de racord la aceasta, se vor adopta soluţii individuale de colectare şi neutralizare a reziduurilor lichide, cu luarea măsurilor de protejare a mediului şi sănătăţii.

    ART. 34

    Îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuinţele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalaţii de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate şi executate conform normelor în vigoare şi amplasate la cel puţin 10 m faţă de cea mai apropiată locuinţă; instalaţiile se întreţin în bună stare de funcţionare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată staţie de epurare a apelor uzate.

    ART. 35

    Unităţilor sunt obligate să-şi asigure W.C.-uri cu un număr de cabine corespunzător prevederile standardelor şi normelor de proiectare.

    ART. 36

    Irigarea culturilor agricole se poate face cu apa provenită din râuri, lacuri, acumulări, ape subterane etc., care îndeplineşte condiţiile de calitate din standardul în vigoare pentru apele de irigaţie; este interzisă folosirea apelor uzate la irigarea culturilor agricole, în alte condiţii decât cele prevăzute în standarde.

 

    CAP. 5

    Norme de igienă referitoare la colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide

 

    ART. 37

    Primăriile, agenţii economici, asociaţiile de locatari şi cetăţenii au obligaţia să asigure colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide. Se interzice aruncarea deşeurilor solide în alte locuri decât în cele amenajate special şi autorizate sanitar.

    La elaborarea regulamentelor de salubritate, primăriile au obligaţia să respecte normele sanitare şi să consulte autoritatea sanitară teritorială.

    Cetăţenii sunt obligaţi să respecte întocmai măsurile stabilite de primărie pentru asigurarea igienei publice şi salubrităţii localităţii, precum şi regulile elementare de igienă în gospodăria sau locuinţa proprie, astfel încât să nu creeze disconfort vecinilor şi să nu constituie pericol pentru sănătatea publică a comunităţii.

    ART. 38

    Colectarea la locul de producere (precolectarea primară) a reziduurilor menajere se face în recipiente acoperite, dimensionate în funcţie de cantitatea produsă, de ritmul de evacuare şi de categoria în care se încadrează reziduurile menajere din locuinţă; reziduurile nu se colectează direct în recipient ci într-o pungă de polietilenă aflată în recipient şi care să aibă un volum puţin mai mare decât volumul recipientului. Precolectarea secundară, adică strângerea şi depozitarea provizorie a pungilor cu deşeuri menajere în punctele de precolectare organizată, se face în recipiente dimensionate corespunzător, acoperite, prevăzute cu dispozitive de prindere adaptate modului de golire, uşor transportabile, concepute astfel încât să nu producă răniri în timpul manipulării şi să nu favorizeze maladiile asociate efortului fizic excesiv.

    Containerele vor fi concepute în aşa fel încât accesul la ele să fie rapid şi uşor, iar sistemul lor de acoperire să fie uşor de manevrat şi să asigure etanşeitatea.

    Recipientele, indiferent de categoria lor, vor fi confecţionate din materiale rezistente la solicitări mecanice sau agresiuni chimice şi care să se poată spăla şi dezinfecta uşor.

    Recipientele vor fi menţinute în bună stare şi vor fi înlocuite imediat, la primele semne de pierdere a etanşeităţii.

    Ele vor fi amplasate în spaţii special amenajate, menţinute în condiţii salubre.

    Administraţia locală va asigura colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea reziduurilor stradale. Colectarea reziduurilor stradale la locul de producere se va face în recipiente acoperite, menţinute în bună stare, amplasate în condiţii salubre, în spaţii special amenajate. Este interzisă depozitarea reziduurilor stradale, după colectarea lor, direct pe sol, pe domeniul public sau privat.

    ART. 39

    Deşeurile urbane trebuie sortate la locul de producere în componente reciclabile şi nereciclabile.

    Serviciul de salubritate sau agentul economic care se ocupă de gestionarea deşeurilor va folosi sisteme adecvate de colectare a materialelor reciclabile şi va asigura dirijarea lor spre procesul de reciclare. În acest scop va asigura capacităţi adecvate de sortare şi depozitare: recipiente separate, marcate, pentru colectarea separată de la sursă (sticlă, material plastic, hârtie, deşeuri predominant organice, biodegradabile etc.)

    a) Deşeuri menajere:

    Deşeurile predominant organice, biodegradabile se colectează astfel încât:

    - orice risc sau disconfort creat de mirosuri, insecte, rozătoare să fie evitat;

    - pe cât posibil să nu se amestece cu alte tipuri de deşeuri;

    - să se colecteze, pe cât posibil, deşeuri fără substanţe poluante.

    Deşeurile voluminoase se colectează, se transportă şi se tratează astfel încât să se permită reciclarea şi refolosirea prin sortarea şi tratarea separată a diferitelor componente din deşeul voluminos respectiv. Ele nu pot fi colectate în containerele obişnuite şi de aceea agentul economic responsabil cu gestionarea deşeurilor va asigura ridicarea lor periodică şi transportul lor cu mijloace adecvate. Populaţia va fi anunţată din timp asupra perioadei de colectare.

    Deşeurile periculoase (toxice, poluante, inflamabile, explozibile etc.): agentul economic responsabil va asigura funcţionarea unui sistem de colectare a deşeurilor periculoase care pot apărea în deşeurile menajere: acumulatori uscaţi, tuburi sub presiune (tip spray), tuburi fluorescente, recipiente în care au fost substanţe toxice, substanţe toxice de uz menajer, medicamente etc.

    Se acceptă ca medicamentele să fie colectate şi tratate împreună cu deşeurile menajere obişnuite, dacă există siguranţa că populaţia, în general, sau grupuri de populaţie nu au acces la locul unde acestea se depozitează.

    b) Deşeuri comerciale similare celor menajere:

    Sistemul de colectare trebuie să urmeze, pe cât posibil, acelaşi principiu de reciclare a materialelor rezultate din unităţi comerciale, instituţii publice, birouri, mică industrie, unităţi meşteşugăreşti, dacă aceste deşeuri prezintă compoziţie şi proprietăţi similare cu cele ale deşeurilor menajere.

    c) Deşeuri din parcuri şi grădini:

    Deşeurile specifice, predominant vegetale, din parcuri şi grădini, trebuie reciclate prin compostare, de preferat la locul de producere, sau, dacă nu este posibil, să fie dirijate spre un sistem similar în exteriorul parcului, unde se compostează resturile vegetale din alte surse.

    d) Deşeuri din pieţe:

    Se va asigura colectarea separată a deşeurilor de origine vegetală, care pot fi compostate, şi a celorlalte deşeuri care se pretează la reciclare, cum ar fi: material plastic, hârtie, sticlă etc., similare cu cele menajere. Administraţia pieţei va asigura recipiente marcate şi amplasate în locuri special amenajate.

    e) Deşeuri din construcţii:

    Componentele nereciclabile din refacerile drumurilor, din demolări şi construcţii se colectează şi se folosesc într-un sistem de reciclare; orice deşeu din demolări este considerat contaminat şi se colectează separat, dirijându-se într-un sistem care să nu permită accesul persoanelor neautorizate. Antreprenorul are obligaţia să monteze recipiente de colectare adecvate.

    f) Deşeurile rezultate din îngrijiri medicale acordate la domiciliul pacientului sau cele rezultate din activitatea de îngrijiri medicale acordate în cabinete medicale amplasate în clădiri de locuit urmează circuitul deşeurilor de îngrijiri medicale cu risc, conform reglementărilor legale specifice. Persoanele care îşi administrează singure tratamente injectabile la domiciliu şi cadrele medicale care aplică tratamente la domiciliu sunt obligate să colecteze deşeurile rezultate în recipiente cu pereţi rezistenţi (cutii din carton, cutii din metal etc.), pe care le vor depune la cea mai apropiată unitate de asistenţă medicală publică.

    Cabinetele medicale vor respecta legislaţia specifică în domeniu. Se interzice depunerea deşeurilor rezultate din îngrijiri medicale în containerele comune ale clădirilor de locuit.

    g) Deşeurile stradale se compun din: deşeuri rezultate din măturarea străzilor şi deşeuri asimilabile celor menajere, precolectate în recipiente stradale.

    Deşeurile rezultate din măturarea străzilor conţin: materiale rezultate din abraziunea cauciucurilor şi a drumului, pământ, frunze şi alte detritusuri vegetale, resturi animale, nisip antiderapant şi pulberi sedimentate din atmosferă. Este recomandabil ca nisipul antiderapant să fie colectat separat de alte deşeuri stradale şi, pe cât posibil, reutilizat.

    Este posibil ca, în urma precolectării defectuoase a reziduurilor asimilabile cu cele menajere, produse pe stradă, o parte a acestora să intre în compoziţia deşeurilor de măturare; acest lucru trebuie evitat prin aplicarea corectă a reglementărilor privind precolectarea primară şi secundară a deşeurilor de către fiecare producător, persoană fizică sau juridică.

    Deşeurile asimilabile cu cele menajere se precolectează în recipiente stradale (coşuri, pubele, conteinere) asigurate de către primarii. Este important ca aceste recipiente să fie în număr suficient, cu volume adecvate şi montate la distanţe optime; recipientele se golesc periodic, nu mai rar de o dată la 2 zile vara (1 aprilie - 1 octombrie) şi o dată la 3 zile iarna (1 octombrie - 1 aprilie).

    Deşeurile stradale urmează filiera de neutralizare a deşeurilor menajere.

    h) Deşeurile zootehnice, rezultate din amenajări în gospodării particulare (vezi art. 16), care nu se asimilează cu fermele zootehnice, se colectează şi se neutralizează prin compostare în instalaţii care nu poluează mediul şi nu produc disconfort, amplasate la cel puţin 10 m de ferestrele locuinţelor.

    ART. 40

    Evacuarea reziduurilor menajere de la locurile de producere şi colectare la locul de neutralizare se face de preferinţă zilnic, fără a se depăşi următoarele termene maxime:

    a) În anotimpul cald (1 aprilie - 1 octombrie):

    - zilnic, din zonele centrale şi de la unităţile de alimentaţie publică, unităţile sanitare cu paturi, grădiniţe şi creşe;

    - la cel mult 2 zile, din celelalte zone.

    b) În anotimpul rece (1 octombrie - 1 aprilie):

    - la cel mult 3 zile, din toate zonele.

    ART. 41

    Metodele şi tehnologiile de neutralizare a reziduurilor solide vor fi avizate sanitar.

    ART. 42

    Reziduurile toxice şi periculoase se depozitează şi se neutralizează numai în condiţiile stabilite conform reglementărilor în vigoare.

    ART. 43

    Depozitele de deşeuri urbane, controlate, instalaţiile de compostare a deşeurilor organice şi biodegradabile, instalaţiile de incinerare trebuie proiectate, construite şi administrate astfel încât să se realizeze condiţii de împiedicare a eliminării şi diseminării poluanţilor în mediul natural: sol, ape de suprafaţă, ape subterane, aer sau în mediul urban. În acest scop, se vor îndeplini următoarele condiţii:

    a) amplasarea şi stabilirea zonei de protecţie sanitară se fac în urma studiilor de impact pe mediu şi sănătate, în condiţiile prevederilor art. 10 şi 11 din prezentele norme; alegerea locului se face după studii geologice, hidrogeologice şi urbanistice;

    b) la proiectare şi la funcţionare se vor prevedea şi respecta metode şi tehnici adecvate de acoperire şi asigurare a deşeurilor; acoperirea şi asigurarea se fac zilnic;

    c) în cursul operaţiunilor de depozitare, vehiculele de transport au acces numai pe drumurile interioare ale depozitului.

    Dacă accesul vehiculelor de transport pe suprafaţa deşeurilor nu poate fi evitat în mod temporar, se asigură condiţii de spălare a exteriorului vehiculelor la ieşirea din depozit;

    d) în cursul exploatării depozitului se aplică măsuri de combatere a insectelor şi rozătoarelor (dezinsecţie şi deratizare);

    e) organizarea tehnică a depozitului va asigura protecţia sănătăţii populaţiei în general, protecţia sănătăţii personalului şi protecţia mediului; se acordă atenţie deosebită împrejmuirii şi perdelelor de protecţie.

    ART. 44

    În instalaţiile de compostare a deşeurilor organice biodegradabile se va evita prezenţa substanţelor toxice care pot polua solul, pe care se depune compostul. În acest scop, se asigură condiţii de colectare separată a acestui tip de deşeuri.

    Gazele de fermentare şi apele exfiltrate, rezultate din procesul de compostare, se captează şi se dirijează spre instalaţii adecvate de tratare şi neutralizare.

    ART. 45

    Instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane vor îndeplini următoarele condiţii:

    a) amplasarea şi stabilirea zonei de protecţie se fac în urma studiilor de impact pe mediu şi sănătate;

    b) funcţionarea instalaţiilor de incinerare este condiţionată de monitorizarea emisiilor de gaze reziduale în atmosferă.

    ART. 46

    Vehiculele pentru transportul reziduurilor solide trebuie să fie acoperite şi prevăzute cu dispozitive de golire automată a recipientelor de precolectare secundară şi să nu permită răspândirea conţinutului în cursul transportului. Ele vor fi întreţinute igienic şi dezinfectate periodic; în acest scop, compartimentul destinat deşeurilor va fi executat din materiale rezistente la solicitări mecanice şi agresiuni chimice.

    ART. 47

    Sistemul individual de îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor menajere este permis numai în localităţi rurale, cu condiţia prevenirii dezvoltării insectelor şi rozătoarelor. Locul de amplasare a depozitelor de reziduuri menajere se va alege astfel încât să nu producă disconfort vecinilor, să nu impurifice sursele locale de apă şi să fie la cel puţin 10 m de ferestrele locuinţelor.

 

    CAP. 6

    Norme de igienă la unităţile de folosinţă publică

 

    ART. 48

    Prezentele norme de igienă se aplică categoriilor de instituţii în care se desfăşoară activităţi social-culturale, colectivităţilor temporare de muncă sau de recreere, precum şi unităţilor în care se efectuează prestări de servicii pentru populaţie, denumite în continuare unităţi.

    ART. 49

    Unităţile vor fi racordate la sistemele publice de alimentare cu apă potabilă sau la surse proprii de apă are să corespundă condiţiilor de calitate pentru apa potabilă şi vor fi prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu normativele de proiectare.

    ART. 50

    Unităţile vor fi racordate la sistemele publice de canalizare a apelor uzate; în lipsa unor sisteme publice de canalizare accesibile, unităţile sunt obligate să-şi prevadă instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, care se vor executa şi exploata astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

    ART. 51

    Instalaţiile interioare de distribuţie a apei potabile şi de evacuare a apelor uzate, sifoanele de pardoseală, obiectele sanitare (W.C.-uri, pisoare, lavoare, băi, duşuri) vor fi menţinute în permanentă stare de funcţionare şi de curăţenie. În acest sens, conducerile unităţilor au următoarele obligaţii:

    a) să asigure repararea imediată a oricăror defecţiuni apărute la instalaţiile de alimentare cu apă, de canalizare sau la obiectele sanitare existente;

    b) să controleze starea de curăţenie din anexele şi din grupurile sanitare din unitate, asigurându-se spălarea şi dezinfecţia zilnică şi, când este necesar, a acestora;

    c) să asigure materialele necesare igienei personale a acelora care folosesc grupurile sanitare din unitate (hârtie igienică, săpun, mijloace de ştergere sau zvântare a mâinilor după spălare etc.); în grupurile sanitare comune nu se admite folosirea prosoapelor textile, ci se vor monta uscătoare cu aer cald sau distribuitoare pentru prosoape de unică folosinţă, din hârtie;

    d) să asigure pentru personalul de îngrijire a grupurilor sanitare echipament de lucru de culoare diferită faţă de cel destinat altor activităţi.

    ART. 52

    Curăţarea, dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea, precolectarea şi evacuarea deşeurilor solide se vor face cu respectarea următoarelor condiţii:

    a) Curăţarea şi dezinfecţia:

    Prin curăţare se înţelege îndepărtarea mecanică (manuală şi/sau automată) a oricăror forme de deşeuri, detritusuri, praf sau depuneri de materiale nefolositoare, rezultate în urma activităţilor umane, în unitatea de folosinţă publică. Prin dezinfecţie se înţelege reducerea numărului de germeni saprofiţi şi distrugerea germenilor patogeni prin mijloace fizice sau chimice; cea mai ieftină metodă de dezinfecţie este spălarea cu apă fierbinte (77 grade Celsius - 82 grade Celsius timp de 1 minut), urmează în or